Micul dicţionar enciclopedic defineşte termenul "tapiserie" ca o "ţesătură decorativă din lână sau din mătase, lucrată manual sau la război, folosită mai ales la împodobirea pereţilor sau a unor mobile".
De la origini până acum elementele şi principiile structurale ale tapiseriei ţesute au rămas practic neschimbate: ea este constituită prin simpla încrucişare a firelor de urzeală cu firele de băteală. Urmând conturul desenului, firele de băteală formează pete de culoare bine delimitate, independente, contrar altor feluri de stofe ţesute care ocupă întreaga înălţime. Clasificarea tapiseriilor se poate face după felul războaielor de ţesut: pe verticală "haute lisse" şi pe orizontală "basse lisse".
Tapiseria a jucat un rol important atât în antichitatea noastră, cât şi în cultura veche a Asiei, Egiptului şi Americii de Sud. Vestigiile milenare ale ţesutului în stuf, in, lână, mătase sau bumbac sunt mărturii ale acestei arte.
Popoarele nomade ale Asiei Centrale au fost primele care au ţesut covoare pentru a-şi feri corturile de intemperii. Dezvoltată şi îmbunătăţită continuu, arta ţeserii a atins în Orient perfecţiunea, astfel încât astăzi covoarele orientale se impun în orice parte a lumii, atât prin tehnica ţesutului (cu noduri), a motivelor ornamentale folosite, cât şi prin armonia desăvârşită şi nuanţele subtile ale culorilor.
La începutul sec.XX tapiseria este încă o artă a transpunerii realizată cu mijloace şi materiale specifice, însă treptat ea se depărtează de această formă îmbrăţişând alte tehnici de realizare iar fibrele tradiţionale sunt înlocuite cu fibrele de sârmă de metal sau de sticlă. Apare "tapiseria spaţială", în jurul căreia se poate circula, "odiectul decorativ", "instalaţiile", iar rolul tapiseriei de "încălzire" a peretelui este complet părăsit.
....şi acum câteva din creaţiile proprii:
